- urechélniţã
- s. f., g.-d. art. urechélniţei; pl. urechélniţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
urechélniţã
Look at other dictionaries:
urechelniţă — URECHÉLNIŢĂ, urechelniţe, s.f. I. (zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de cleşte mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu… … Dicționar Român
iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… … Dicționar Român
ureche — IARBA URÉCHII s. v. rujă, urechelniţă. Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Sinonime URÉCHE s. v. branhie, măsea, opercul. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime URECHE TĂTĂRÁSCĂ s. v. urechea iepurelui. Trimis de siveco, 23.11.2007.… … Dicționar Român
ţâţă — ŢẤŢĂ, ţâţe, s.f. 1. (pop.) Sân, mamelă. ♢ loc. adj. De ţâţă = (despre copii) sugar. ♢ loc. adv. La ţâţă = la sân, la piept. ♢ expr. A da ţâţa = a da să sugă, a alăpta. A avea ţâţă = a avea lapte suficient pentru a şi alăpta copilul. 2. Gurguiul… … Dicționar Român
chilopode — CHILOPÓDE s.n.pl. (zool.) Ordin de artropode cu multe picioare; (la sg.) animal din acest ordin. [sg. chilopod. / < engl. chilopodes]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN CHILOPÓDE s. n. pl. ordin de miriapode carnivore,… … Dicționar Român
coc — COC1, coci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc. – Din fr. coccus. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COC2, cocuri, s.n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi… … Dicționar Român
cotoasă — cotoásă, cotoáse, s.f. (reg.) urechelniţă. Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
dermaptere — DERMAPTÉRE s. n. pl. ordin de insecte cu aripile membranoase: urechelniţa. (< lat. dermaptera) Trimis de raduborza, 15.04.2008. Sursa: MDN … Dicționar Român
jinteră — jínteră, jíntere, s.f. (reg.) plantă ierboasă cu flori albastre grămădite în vârful tulpinii (are gust amar şi se foloseşte contra frigurilor); ghinţură, jinţură, urechelniţă, fierea pământului, opincea, şerpânţă. Trimis de blaurb, 26.06.2006.… … Dicționar Român
miel — MIEL, miei, s.m. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naştere. ♢ Zăpada (sau omătul) mieilor zăpada care cade uneori primăvara târziu. ♦ Blana prelucrată a puiului oii; carnea acestui animal. – Din lat. agnellus. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
